Cum creștem o familie de câini?

Pentru iubitorii de câini, a avea o familie de câini este o bucurie și o misiune specială, întrucât își doresc să poată ajuta un câine sau o pereche de câini să își împlinească misiunea de a procrea, dar și pentru că viața alături de pui de cățel e incredibil de faină!

Ne-am gândit să vă oferim câteva repere legate de aceste lucruri – reproducția, monta, gestația, parturiția, creșterea puilor de câine și înțărcarea puilor de câine, pentru a putea să vă orientați mereu în funcție de ceea ce se întâmplă în familia voastră și a câinilor dragi.

Vârsta optimă pentru reproducţie la câini este de 18‑20 luni. Folosirea reproducţiei la 10‑12 luni, când apare maturitatea sexuală duce la obţinerea unor produşi puţin viguroşi şi epuizarea prematură a femelelor. Vârsta maximă până la care se pot folosi la reproducţie căţelele este de 7‑8 ani.

Monta. Căţelele sunt femele diestrice (cu două cicluri sexuale anuale), intervalul între cele două cicluri de călduri fiind de 6‑8 luni. Căldurile durează 14‑20 zile şi apar mai frecvent în lunile martie, aprilie, mai.
În primele 4‑5 zile de călduri, căţeaua nu lasă masculul să se apropie de ea. Atracţia sexuală atinge maximum de intensitate între a 9‑12 zi de călduri, când se recomandă împerecherea. Pentru siguranţa fecundării, femela se va monta de 2‑3 ori într‑o perioadă de călduri (din 24 în 24 de ore). Un mascul matur poate fi folosit pentru monta a 30 căţele pe an, iar masculii tineri şi cei bătrâni, numai pentru 15 căţele. Femela va fi montată numai odată pe an, la apariţia căldurilor din primăvară. În acest caz, căţeii au condiţii de dezvoltare mai bune.

Gestaţia. Durata gestaţiei este în medie de 9 săptămâni cu variaţii (în plus sau în minus) de 2‑­5 zile. În prima lună după împerechere, nu sunt semne exterioare care să indice gestaţia. Semnele apar începând cu a 2‑a lună de gestaţie şi sunt: creşterea poftei de mâncare, comportament liniştit şi mărirea abdomenului. La 40‑45 zile de gestaţie căţeii se simt prin palparea peretelui abdominal. În ultima lună de gestaţie, căţeaua va primi o hrană mai bogată în proteine, săruri minerale şi vitamine.

Parturiţia. Aproprierea fătării se cunoaşte după tumefierea vulvei, lăsarea abdomenului şi neliniştea căţelei. Durata fătării este de 3‑4 ore. Căţeii sunt expulzaţi la intervale de 20‑30minute,. Fiecare căţel este eliminat împreună cu învelitorile lui. Căţeaua rupe aceste învelitori şi taie cordonul ombilical cu dinţii, linge căţelul şi îl duce cu botul spre mamele pentru a suge colostru. Toate învelitorile sunt consumate de căţea şi acest lucru nu trebuie împiedicat, deoarece prin consumul învelitorilor căţeaua ingeră produşi galactogeni. În timpul fătării, căţeaua nu va fi deranjată. Se va interveni numai când fătarea este distocică. Numărul de produşi la o fătare este cuprins între 1‑15 căţei (în medie 4‑7 căţei). Căţelele din rasele pitice şi primiparele fată un număr mai mic (2‑5 pui).

Creşterea puilor în perioada de alăptare este foarte intensă. În primele 25 de zile greutatea la naştere se măreşte de 4ori, iar până la înţărcare de 8 ori. Pentru a asigura această intensitate de creştere, laptele are o concentraţie mare în proteine şi ceilalţi principii nutritivi. O căţea bine hrănită poate alăpta în condiţii bune 4‑5 căţei. Dacă a fătat mai mulţi şi există dorinţa să fie crescuţi toţi, sunt alăptaţi artificial sau sunt daţi la o căţea doică. Alăptarea artificială se face cu lapte “maternizat” care se prepară adăugând la 60 ml lapte de vacă un ou de găină crud. Laptele maternizat se administrează cald (27‑30°C) din 2 în 2 ore, până la vârsta de 12 zile, din 3 în 3 ore până la vârsta de o lună, iar după aceasta de 4 ori pe zi. Repausul de noapte va fi de 6­‑7 ore. Administrarea se face cu biberonul până la 2 săptămâni apoi din farfurie.

În primele zile după naştere, căţeii sug aproape continuu. După săptămâna a doua văd, aud şi încep să umble. La sfârşitul primei luni sunt bine dezvoltaţi şi încep să consume din hrana mamei. Dacă mama nu are lapte suficient, din a 12‑a zi vor primi ca hrană suplimentară lapte de vacă. Din a 20‑a zi, în lapte se introduce griş, iar după 30 de zile pot primi supă de carne şi carne fiartă. După 40 de zile li se poate da şi carne crudă.

Înţărcarea căţeilor începe de la vârsta de 6 săptămâni şi se face în mod treptat, astfel ca la 50 de zile să piardă orice legătură cu mama. De o importanţă deosebită este perioada de la înţărcare la două luni, perioadă în care căţeii realizează cel mai mare spor mediu zilnic. În acest interval se face trecerea de la regimul lactat la cel al animalului adult. O altă perioadă critică este şi în jurul vârstei de 4 luni, când se schimbă blana de căţel.

 Necesarul de energie pentru creştere şi dezvoltare

Necesarul de energie al tineretului, după înţărcare până la stadiul de adult, poate fi estimat fie printr‑o metodă factorială (adăugarea la necesarul de întreţinere pe cel pentru creştere şi dezvoltare), fie de o manieră globală. Datorită cunoştinţelor încă insuficiente despre necesarul strict pentru întreţinere şi pentru creştere, se foloseşte, în practică a 2‑a modalitate, ţinându‑se cont de formatul rasei şi de stadiul de creştere.

Tineretul solicită un necesar de energie, raportat la greutatea corporală mai mare decât animalele adulte, evident datorită depunerii de ţesuturi. Meyer şi Zentek, 1989, evaluează sporul mediu zilnic, la rasele de mărime medie (Beagle, Cocoker) la 20, 15, 9 şi 8 g la 2, 3, 4 şi respectiv 6 luni, iar la rasele de talie mare (Doberman, Marele Danez) la 26, 20, 14 şi 6g, la aceleaşi vârste. Acest necesar este cu atât mai mare cu cât animalele sunt mai aproape de vârsta de înţărcare, datorită unui ritm de creştere mai accelerat, şi dacă aparţin raselor de format mare, deoarece au de recuperat, datorită greutăţilor mai mic la fătare, în raport cu greutatea mamei.

Pibot şi Jean‑Blain, 1989, modelează pentru toate rasele, aceşti doi parametri. Rezultă că sporul zilnic creşte rapid după înţărcare, atinge un punct maxim, se menţine pe un platou o perioadă variabilă, apoi începe să scadă către vârsta de adult. Viteza de creştere este caracterizată de o curbă de tip sigmoidal, cu un punct de inflexiune care separă creşterea în două faze distincte: creştere exponenţială în prima parte şi logaritmică în partea a doua.

Conform datelor din acest tabel, în prima parte a creşterii, revin 245,240 şi 180 kcal Em/kg^0,75, pentru rasele mici, mijlocii şi mari, iar în a 2‑a fază a creşterii 176, 170 şi 161, în aceeaşi ordine. Aceste valori sunt comparabile cu cele publicate de NRC, 1985 (au aceeaşi bază de calcul) şi mai mici cu 18‑70% (mai ales la greutăţile mici şi în prima fază de creştere), faţă de cele comunicate de Rainbird, 1988.

Pentru puii de câine pe care i-ați ajutat să vină pe lume și care vă umplu inimile de bucurie, noi muncim zi de zi la crearea hranei perfecte.

Hrana noastră pentru câini juniori o puteți cumpăra AICI.